Cunoscută și ca Paștile Blajinilor sau Duminica tomei a duoa duminică duupă Paști este la fel de importantă ca și dumnica Sfintei Învieri.

Această zi ne pune în față cele două laturi ale naturii umane pe de oparte latura umană cea Îndoielnică reprezentată aici de Sfântul Apostol Toma iar în al 2 lea plan ne sunt prezentate latura și scopul ințial al Sărbători adică speranța ÎNVIERI DE OBȘTE.

În acestă zi imediat după ivirea zorilor gospodinele și familiile merg la cimitir unde preoții Citesc și sfințesc bucatele ce se vor da de pomană.

Credința populară ne spune că cerurile, care sau deschis odată cu îNVIEREA DOMNULUI rămân așa până la înălțare iar cei dragi plecați în, LUMEA FĂRĂ DE DOR” se pot întoarce acum la casele lor unde locuiau când erau în viață.

Bătrânii spun că morții care nu primesc de pomană în această zi sunt opriți de Satana în iad Până când cei rămași acasă se vor hotăra să de a ceva de pomană care să le răscumpere sufletul.

În această zi se aprind candele și lumânări la mormitele celor dragi adormiți tocmai ca să aibă și ei parte de lumina ÎNVIERII LUI HRISTOS.

Iată ce ne spune o scurtă POVESTIOARĂ POPULARĂ DESPRE ACEASTĂ SĂRBĂTOARE.,

 ÎNTR-UN MIC SAT ROMÂNESC DIN OLTENIA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL PENTRU CĂ DIN CAUZA RĂZBOIULUI NU SE PUTEAU FACE RÂNDUIELILE AȘA CUM TREBUIA CU O NOAPTE DUPĂ PAȘTELE BLAJINILOR UN FLĂCĂU CARE MURISE PE FRONT A VENIT ÎN VIS LA MAICĂ SĂ ÎNTREBÂND-O

– DE CE NU VENIȘI MUICĂ LA MORMÂNTUL MEU?

CĂ DECÂND CĂZIUI ACICI ÎN PĂMÂNT STRĂIN NU MAI PĂMÂNT ARS ȘI PLOAIE AM PE MASĂ

Bătrâna atunci oftă și a doua zi se duse de încropi o masă pe care o dete de pomană primului drumeț care trecu pe stradă.”

De aici obiceiul de a se face mese la morimintele celor dragi să stăm cu toții la masă și ei și noi că destul or fi stat săracii cu țărâna în gură.                                 

•